- Bună dragul meu
Acum am venit de la spital
Greu se mai aduce pe lume un copil
Mi-e aşa milă de copila asta, a venit la mine în braţe şi mi-a spus: "Ajută-mă Maria"
I-am dus apă şi suc
Acum am venit acasă, dar ea crede că eu sunt acolo. Nu am avut cu cine stea. La doctor nu i-a dat nimeni nimic, iar ea naşte cu doctorul de gardă
Dacă aş fi avut nişte bani să caut doctorul , dar n-am avut
Stau ca pe ace
Greu venim pe lume şi greu le e femeilor când aduc pe lume copii. Eu nu ştiu cum e, acesta e regretul meu cel mai mare, n-am şi eu puiul meu
nici nu mă bagi în seamă, domnu
mai eÅŸti?
sau te-ai pus la somn?

*

"- Parţial fericit. Fericirea este mult mai complex determinată. Viaţa merge oricum mai departe. Hai cu mine! Nu mai fugi de prezent!"
HMM! Cam asta mi-ai scris atunci, să vin cu tine. Acum nu mai vrei asta. Ce repede se poate schimba un om. DELETE şi gata. Eu tot nu înţeleg, poţi da DELETE pe sentimente, pe iubire? E foarte ciudat. Nu vreau să te obosesc cu simţămintele mele şi cu siguranţă nu-ţi voi mai scrie, dar nu pot să înţeleg cum un om se poate schimba brusc... O să spui ca e vina mea, dar te contrazic. Cred că nu m-a iubit nimeni niciodată. Doar mi s-au spus cuvinte mari, iar eu am crezut. Când există iubire, oamenii chiar dacă se mai supără unul pe altul se împacă şi se bucură că pot fi unul langă altul. De fapt clipele în care sunt despărţiţi sunt grele şi chinuitoare. Mi-am dorit puţină iubire, mult, mult mi-am dorit să apară în viaţa mea acel bărbat care să mă iubească aşa cum sunt eu, "frumoasă şi deşteaptă". Am crezut că tu eşti acela, dar îmi era şi frică, o frică ce mă chinuia, îmi era frică să nu mă ataşez prea tare de tine şi apoi, DELETE, şi totuşi DELETE.

*

- Te iubesc mult, nu merit nimic din ce faci tu cu mine acum.
Cu lacrimi în ochi îţi spun, şi-mi pare rău că mă umilesc atât de mult, dar mi-e foarte dor de tine, şi-mi lipseşti mult, îmi pare foarte rău, eu aşa sunt, mă ataşez şi apoi nu mi-e bine deloc, pe tine te vedeam cel mai bun om de pe pământ, m-a şocat şi moartea tatălui nepoatei, atât de mult aveam nevoie să te am pe tine, să fii langă mine, mereu când mi-a fost greu am fost singură, când mă uit la altele cât sunt de alintate doar că au o simplă migrenă, sau vreo răceală, iar eu mereu singură, cum să mă fac eu bine când tot aşa păţesc? auzi, ştii cum mă tot sunau toate când aveau câte o problemă, acum eu cui să-i spun? eu în domnul mi-am pus multe speranţe, apoi cum să scad eu diabetul când cel mai mic stres mi-l creşte?
Asta e, nu vreau să fiu cu un om care nu mă doreşte, iubirea nu se cerşeşte, dar ce mă intrigă mai mult e trădarea asta urâtă, vorbele astea scoase din gură aşa de uşor, ca apoi gata. Asta nu e corect. Spui te iubesc când eşti sigur şi când vrei să fii cu cel pe care îl iubeşti, în orice condiţii. Probleme de sănătate, în ziua de azi, are multă lume, am şi eu, dar nu le doresc eu şi nu pot fi nici acuzată că nu fac nimic. Astea sunt pretexte. Poţi găsi cea mai sănătoasă femeie de pe pământ şi în scurt timp să fie cu probleme mari de sănătate. Ce faci atunci? O părăseşti? Cauţi iar? Mă rog, fiecare face cum vrea. Mi-aş dori acum nişte braţe care să-mi protejeze trupul, cineva drag să-mi sufle în suflet să treacă şi să mă lase să-mi plâng durerea. Mă simt sfârşită, niciodată n-am fost mai sfârşită ca acum. Nimeni nu-mi va da un pic de suflu, nimeni nu mă va ţine în braţe să simt că uşor, uşor, trece . DELETE ŞI ATÂT!

X

Cu Doria mă întâlneam zâmbind.
- Bună dimineaţa. Cafeaua e gata, abureşte ademenitor. Eşti invitata mea pe terasa "Casei de piatră", în fragmentul următor, pe care-l vei citi, sper, la cafea:
"- Bei o cafea? i-am strigat de pe terasă. Ieri uitasem complet de cafea, şi cred că ar fi avut nevoie.
- Chiar te rog, mulţumesc!
Am pus apa la fiert, şi până să pun cafeaua, i-am simţit paşii lângă mine.
- Am venit eu aici să nu mai cari toate după tine, şi vreau să fumez o ţigară.
- Foarte bine, ia loc. Nu te încurcă abandonul temporar al tabloului?
- Stai liniştit, am atâta energie în mine, şi abia îmi dezmorţesc gâtul şi umerii, nu mai am foarte mult şi vin să-mi spui povestea Casei de Piatră, nu ţi-am spus, dar cele douăsprezece tablouri vor avea acelaşi nume "Casa de Piatră" şi tare mi-ar plăcea să ştiu povestea locului.
- "Casa de Piatră"… eu îi spusesem "Cuibul de Cuci"… e frumos "Casa de Piatră", minunat, e mult mai misterios.
Şi-a aprins ţigara, a băut cu poftă din cafeaua fierbinte, m-a privit cu ochi verzi, gene imense, şi mi-a spus, încet, aproape rugându-mă:
- Îmi povesteşti mai târziu cum ai ajuns în Casa de Piatră, ai promis!
- Va fi o seară a poveştilor, nu am nimic de ascuns, cu atât mai puţin faţă de tine, care mi-ai umplut viaţa în ultimele două zile. Cu mare drag îţi voi povesti lucruri frumoase, la fel cum sunt tablourile tale."

*

-Bună dimineaţa! Şi mulţumesc-mulţumesc-mulţumesc! E asa de frumos textul tău! L-am citit cu mare plăcere şi cu bucurie, la cafeaua de dimineaţă, ceva mai târzie decât cea de ieri! Să-ţi fie frumoasă, ziua, şi senine, gândurile!
- Bună dimineaţa, plăcerea lecturii tale mă onorează, sincer o spun. Azi te mai invit la o cafea în "Casa de Piatră", cu voia ta.
- "Când am terminat, a apărut şi Irina cu o pânză nouă în mână. Era îmbrăcată cu un jerse subţire, gri sidefat şi o rochie albă cu imprimeuri de flori gri lucioase, cu multe pliuri, având pe cap o eşarfă legată ce îi ţinea părul pe spate. Cercei mari, gri, în urechi, iar în picioare avea sandale gri, fără toc. Era proaspătă, surâzătoare şi foarte frumoasă.
Am pus apa la fiert pe aragazul de pe terasa laterală, şi m-am dus repede să scap de tricoul ud de transpiraţie.
- Bună dimineaţa! Dacă fierbe apa, pune tu cafeaua, te rog, am întârziat un pic, i-am spus Irinei, pornind către casă.
Când m-am întors cafeaua aburea din căni şi am adus din casă nişte brioşe cu fructe de pădure.
- Îţi fac şi o omletă cu ciuperci şi şuncă?
- Mulţumesc, încă nu, ia loc, stai cu mine să bem cafeaua.
- Bună dimineaţa încă o dată, bine ai revenit la Casa de Piatră. Gata de lucru?
- Aseară când m-am culcat, mă temeam că în dimineaţa asta nu voi mai avea aceeaşi poftă de a picta, dar abia aştept să ajung lângă lac.
- Eşti superbă şi astăzi, şi vei face un tablou la fel de minunat. Crede în tot ce ţi-am spus aseară!
- Cred Cristian, cred tot mai mult, deşi nu înţeleg pe deplin."
- Doamne, ce frumos-curgătoare sunt frazele tale! Mulţumesc-mulţumesc, sunt bucuroasă pentru această şansă şi încredere!
Îţi trimit şi eu o "prostiuţă" de-a mea, cu regretul că nu reuşesc să scriu mai bine, ca să poţi tu să te bucuri, citind, mai mult!

DOAR...

Doar te gândesc
şi mâinile tale
modelează zboruri şi izvoare
pe-ntinsul inimii mele,
…de tine, râvnitoare!

I-am răspuns admirativ, propunându-i un experiment cu un text de-al ei.

- Ce zici de un experiment cu metafore? Tu scrii poezie şi în proză.

Mă tem

mă tem de eşec
fiindcă
îmi trebuie un secol
să mă realcătuiesc...
mă fac bucăţele mici,
mă sparg
ca un vas
de sticlă
când vreo iubire
neîmplinită
mă trânteşte la pământ!..."

- Mulţumesc-mulţumesc!...

Încă un "joc"... Doar un joc!...

AM SORBIT VIAŢĂ

Din căuşul palmelor de lapte şi miere
am sorbit viaţă, am sorbit durere...
ÅŸi vindecare, ÅŸi moarte,
început şi sfârşit…

Cu gând de bine, îţi doresc o zi minunată...